2020 se încheie și odată cu el se duce încă o decadă. A doua a mileniului trei. Pentru că ne plac topurile, clasamentele și listele, ne-am decis să facem un top al celor mai mari realizări sportive românești din ultimii zece ani, adică din 2011 până în 2020.
Ca de fiecare dată, sportul ne-a oferit o mulțime de contraste. Dacă fotbalul românesc a fost o sursă continuă de dezamăgiri și frustrări, imnul a cântat în alte discipline și, prin munca și devotamentul lor, campioni și campioane de peste tot ne-au făcut să tresărim de mândrie și bucurie.
1. Simona Halep, campioană la Roland Garros și Wimbledon
Cine să fiepe primul loc dacă nu Simona Halep? Ambițioasă și determinată, Simona este un adevărat model pentru noile generații de sportivi. Ea dovedește de mulți ani că rețeta succesului în sport nu s-a schimbat. Că talentul este un ingredient principal, dar pe lângă el nu se poate face nimic fără perseverență și disciplină.
Campioană Roland Garros (2018) și Wimbledon (2019), constănțeanca a petrecut 7 ani consecutivi în Top 5 cele mai bune jucătoare ale lumii. În această perioadă, pentru 64 de săptămâni a fost chiar pe primul loc mondial.
Și statistica nu este încheiată, pentru că Simona încă mai are spre ce să țintească. După ce a trecut cu bine peste infecția cu noul coronavirus, Revelionul o va prinde în plină pregătire pentru Australian Open, acolo unde a jucat o finală în 2018.
Simona a ajuns la maturitate sportivă și în mintea tot mai multor oameni se naște o întrebare… Nu cumva este chiar cea mai mare sportivă a României din toate timpurile?
2. Sandra Izbașa. Ultimul aur olimpic pentru gimnastica românească
Mai țineți minte acest sport? Mai țineți minte cum niște tinere ne smulgeau lacrimi de emoție la ore imposibile, pe continente îndepărtate, din săli moderne cum România nu are nici astăzi? Cândva, în alte timpuri, România era mereu în topurile celor mai performante țări olimpice datorită gimnasticii.
În 2012, miracolul s-a produs pentru ultima dată. Gimnastica dădea deja semne de „oboseală”, dar Londra ne-a aplaudat în glorie pentru că niște inimoase și talentate fete s-au ambiționat peste măsură. Și cea mai strălucitoare medalie a fost câștigată de Sandra Izbașa, cu un aur complet neașteptat la sărituri.
Și Cătălina Ponor a obținut atunci un prețios argint pe aparate, la sol, iar la bârnă a fost a 4-a, chiar dacă a avut un punctaj egal cu Aly Raisman clasată pe 3.
Tot în 2012 a fost ultima medalie la proba pe echipe, unde România a luat bronzul. De remarcat că în 2016, România nu a reușit să se califice în finala pe echipe. A fost pentru prima dată din 1968 când s-a întâmplat asta și pentru prima dată din 1972 încoace când România nu a fost printre medaliste.
La ceremonia de închidere, Sandra Izbașa a purtat drapelul României și puțini bănuiau că momentul va avea o încărcătură simbolică atât de mare peste ani.
3. Scrimă, echipa feminină – aur olimpic în 2016
Un alt sport de tradiție este scrima. Cu gimnastica pe avarii, Jocurile Olimpice din 2016 puteau fi un fiasco pentru România încă dinainte de start. Dar alte fete inimoase s-au pus pe încurcat calculele altora și, ce să vezi, au plecat din Brazilia cu aur în proba de spadă pe echipe.
Loredana Dinu, Simona Gherman, Simona Pop și Ana Maria Popescu (fostă Brânză) au reușit ce alții în domeniile lor nu au nicio șansă să reușească. Adică să bată la rând Statele Unite ale Americii (sferturi), Rusia (semifinale) și China (finală).
A fost singurul aur al României în 2016, dar nu singura medalie. Au mai fost trei bronzuri obținute de Gabriel Sâncrăian (haltere), Albert Saritov (lupte) și echipajul 8+1 la canotaj feminin, plus argintul în tenis adjudecat de perechea Florin Mergea – Horia Tecău la dublu.
4. Horia Tecău – campion Roland Garros (2015) și U.S. Open (2017)
Alături de olandezul Jean-Julien Rojer, Horia Tecău a devenit cel mai important român jucător de tenis al deceniului (la masculin). Cei doi au câștigat cinci din șapte finale majore jucate, inclusiv la Roland Garros (2015), US Open (2017), Madrid Open de două ori (2016, 2019) și Turneul Campionilor (2015).
Trofeul din Turneul Campionilor a fost încărcat de calcule. În drumul spre titlu, în semifinale, perechea Rojer-Tecău a trecut de eternii lor rivali, frații Bryan. Cu acel succes, Rojer și Tecău au urcat pe primul loc mondial în clasamentul perechilor de dublu. Totodată, punctele l-au propulsat pe român pe locul 2 mondial în clasamentul jucătorilor de dublu.
Pe lângă fantasticele rezultate cu Rojer, Tecău a refăcut perechea din vremea junioratului cu Florin Mergea, pentru a juca la JO 2016. Așa cum spuneam și mai sus, au reușit să ia argintul după o finală pierdută cu spaniolii Marc Lopez și Rafael Nadal.
5. CSM București, campioană în Liga Campioanelor la Handbal, ediția 2015-2016
Într-o perioadă în care sportul românesc a fost puternic afectat de criza economică din 2009, CSM București s-a format și s-a coagulat extrem de rapid în jurul echipei de handbal feminin, cea mai performantă secție de până acum.
La nouă ani de la înființare, a reușit să dea marea lovitură: să câștige EHF Champions League în sezonul 2015-2016. Era prima prezență în final-four-ul continental, dar asta le-a determinat și mai mult pe „tigroaice” să dea totul în finala cu puternica echipă maghiară Gyor. Cu un 22-22 după 60 de minute, au urmat prelungiri și apoi lovituri de departajare. Jelena Grubisic a fost fenomenală în poartă pentru CSM, iar în atac, Bella Gulldén a făcut meciul carierei, înscriind 15 goluri pentru bucureștence.
Ulterior, CSM a repatriat-o pe Cristina Neagu, desemnată de mai multe ori drept „cea mai bună jucătoare din lume” în ultimii ani. CSM nu a mai reușit un nou trofeu Champions League, dar a câștigat alte două medalii de bronz.
6. Lucian Bute, campion IBF categoria mijlocie pentru 4 ani, 7 luni și 7 zile
Dominația gălățeanului în versiunea IBF a început cu mult înainte de 2011, dar o însemnată perioadă Lucian a fost liderul categoriei sale și în ultimul deceniu. Urcat pe primul loc la categoria mijlocie în 19 octombrie 2007, acesta a rămas acolo până în 26 mai 2012, când Carl Froch l-a învins la Nottingham.
În total, au fost 4 ani, 7 luni și 7 zile în care Bute a fost de neînvins pentru rivalii săi. În topul celor mai longevivi campioni pugiliști la categoria mijlocie (toate versiunile), Lucian ocupă a 5-a poziție. Cât timp a fost lider, Bute și-a apărat de 9 ori titlul IBF în fața a 8 adversari diferiți.
Bute este al treilea campion la box profesionist al României, după Leonard Doroftei și Mihai Leu.
7. Alin Moldoveanu – medalie de aur la tir, 2012
O surpriză autentică a deceniului a fost medalia de aur câștigată de Alin Moldoveanu la Jocurile Olimpice din Londra. A fost prima medalie a țării în proba de 10 metri pușcă aer comprimat și primul aur în 24 de ani pentru tirul românesc. Precedentul succes fusese semnat de Sorin Babii (50 metri pistol) în 1988.
Alin nu a reușit să își apere titlul în 2016 la Rio, dar contează mai puțin. Locul lui în istoria sportului românesc este deja asigurat.
8. Fenomenul minifotbal și naționala campioană europeană
Un alt sport care transcende deceniile este minifotbalul. Desigur, nu facem comparații ipocrite și știm că sunt câteva diferențe față de „fratele mai mare”. Comparând naționalele, vom vedea la minifotbal fani mai puțini, bani mai puțini, dar rezultate mai bune. Chiar foarte bune! Poate și pentru că aici pare un alt aer, cumva mai mult axat pe spectacol în teren, nu în afara lui.
Una peste alta, poate că nu știe chiar toată lumea, dar România este campioană europeană la minifotbal de șase ori la rând, între 2010 și 2015. Plus alte câteva rezultate mai „mici”. Un palmares de invidiat indiferent de sport, indiferent de perioadă, în fața căruia oricine se poate înclina.
9. Fotbal U21 – Semifinale la Euro 2019
Pentru naționala mare, ultima decadă a fost una de coșmar, cu 4 din 5 preliminarii ratate. În schimb, fanii au avut recent motive de laudă când echipa de tineret a reușit să ajungă în semifinalele Euro 2019. Este cea mai mare performanță din istoria reprezentativei de tineret. Și poate se putea mai mult. Cert e că speranțe ne-au dat tuturor jucătorii de atunci. Ne-au lăsat să credem că ar putea trece și de Germania, dar s-a năruit totul într-un 2-4 dramatic în semifinale.
Acum toți ne întrebăm: ce se va alege de generația aceasta? Vom avea noi vedete de tabloid, sau noi exemple sportive (a se reciti punctul 1 din acest top pentru a vedea diferențele)?
10. CFR Cluj și restul
Dacă ar fi să luăm un reper în fotbalul intern, acela ar trebui să fie CFR Cluj. Decada nu a fost deloc ușoară pentru ardeleni. Clubul a trecut prin insolvență, a fost la un pas de faliment, s-a schimbat acționariatul. Și cu toate acestea, a reușit să câștige de 4 ori campionatul. Principala sa rivală în acest timp a fost FCSB, care a luat 3 titluri, iar Oțelul, Astra și Viitorul au avut fiecare câte un sezon de poveste.
Mai mult, CFR nu doar că a reușit titluri interne, dar a avut și câteva campanii reușite în cupele europene, unde a prins chiar două faze eliminatorii de primăvară. De remarcat că trei din titluri au venit în ultimii trei ani, cu Dan Petrescu în rol de manager. FCSB, rivala obișnuită, a reușit, de asemenea, o prezență în grupele Champions League în 2013-2014 și alte 4 campanii preliminare în care nu a prins grupele cupelor europene.
Topul se încheie aici, nu înainte de a spune un tradițional HAI ROMÂNIA! Și deceniul care stă să înceapă să fie mai bun decât cel care a trecut.