Argentina şi Olanda au oferit cel mai nebun meci de la această ediţie a Mondialului! Fanatik a fost în tribune la thriller-ul de pe Lusail, decis după executarea penalty-urilor.
Fanii argentinieni au venit cu cel mai mare entuziasm la această Cupă Mondială. Peste 25.000 au făcut deplasarea din America de Sud pentru a fi alături de “pume” în visul nebun de a obţine titlul după o pauză de 36 de ani. Iar pentru ceea ce au trăit cu Olanda, merită fiecare cent.
Noaptea Argentinei la Campionatul Mondial! Atmosferă sud-americană pe Lusail
Prima zi a sferturilor a fost una de infarct pentru “pume”, care au început petrecerea devreme, dar puteau să o încheie abrupt. Argentinienii au sărbătorit înfrângerea rivalilor brazilieni în faţa Croaţiei în drum spre stadion, de parcă nici nu mai exista pentru ei meciul împotriva Ţărilor de Jos.
Pe Lusail a fost o atmosferă sud-americană. Cel mai mare stadion de la Mondial a fost populat în proporţie de 90% de susţinători ai Argentinei. Au fost 88.235 de fani la meciul vedetă al zilei. Fanii “pumelor” au început să cânte din primul minut, iar meciul parcă s-a disputat pe “La Bombonera”, nu în Qatar.
Reverenţă pentru Messi! Pasă genială la golul lui Molina
Ambele formaţii au început prudent meciul, cu câte trei fundaşi centrali, un puternic accent pe defensivă. Prima strălucire ofensivă a venit de la Leo Messi în minutul 35. Starul a găsit o pasă extraordinară către Molina care a rămas singur cu portarul şi l-a executat pe Noppert. Tribunele au erupt, iar 80.000 de fani strigau în cor “Meeeessi, Meeeeessi”, în timp ce făceau reverenţă în faţa “Regelui”.
Echipa lui van Gaal nu a arătat nimic în prima repiză, pe fază ofensivă. A doua parte a început cu o echipă a Olandei mai activă, dar tot fără ocazii. De la mijloc în sus, batavii au suferit crunt, iar în minutul 73 au primit încă o lovitură, care părea decisivă. Dumfries a făcut un fault inutil în careul mare şi Mateu Lahoz a arătat punctul cu var. De această dată, Messi nu a mai ratat şi în tribune s-a declanşat nebunia. Argentina avea 2-0 cu 15 minute înainte de final şi era deja cu gândul la semifinale, acolo unde o aştepta Croaţia.
În minutul 75, fanii deja vedeau Cupa Mondială în braţele lui Messi! Batavii i-au trezit din visare
Fanii din tribune nu se gândeau la Croaţia, ci la titlu. Am citit asta în bucuria lor, în lacrimile prin care îşi vedeau visul împlinit încă din minutul 75 al meciului cu Olanda. Argentinei i s-a deschis larg drumul spre finală. Cine mai credea după eşecul cu Arabia Saudită? Doar că fotbalul este un sport urmărit de miliarde de oameni tocmai pentru că este imprevizibil. Şi dacă 80 de minute a fost linişte, ultimele 10 au fost un carusel nebun.
Olanda s-a trezit prin golul lui Weghorst, cu capul, în minutul 83. Batavii au reintrat în joc, iar spiritele s-au încins atât de mult încât s-a ajuns şi la bătaie între cele două formaţii. Echipa lui van Gaal a atacat avântat spre stupefacţia zecilor de mii de fani argentinieni a căror voci deveneau gâtuite în timp ce cântau celebrele refrene.
Arbitrul a arătat 10 minute de prelungire în care a fost o adevărată bătaie pe teren. Atât pentru balon, cât şi între jucători pentru că au fost altercaţii fizice, arbitrul scăpând meciul de sub control. Argentina a rezistat, a bubuit mingile, Olanda părea că nu mai are resurse, până la o lovitură liberă, primită în minutul 90+11.
99% din loviturile libere dictate la 20 de metri de poartă se execută direct. A fost momentul în care jucătorii au executat o schemă a la van Gaal, Weghorst s-a trezit cu mingea dincolo de zid şi a trimis-o pe lângă Alvarez. Strigătele de bucurie ale puţinilor fani olandezi au fost acoperite de strigătele de disperare ale argentinienilor.
Fanii “pumelor” au amuţit şi au început să simtă ceea ce simţeau fanii rivalilor din Brazilia, pentru care ei se bucurau cu două ore în urmă. Fluier final în primele 90 de minute, un 2-2 de neînchipuit cu 20 de minute mai devreme şi un meci care ne reaminteşte de ce Cupa Mondială este o competiţie specială.
În prelungiri totul s-a restartat. Focul din interiorul jucătorilor s-a stins, brusc, ambele echipe aveau totul de pierdut. S-a pus accentul pe defensivă, Lahoz a continuat să împartă cartonaşe în ambele tabere, iar ocaziile s-au rărit. Şi peste tribune a venit un duş rece, vulcanul de pe Lusail s-a calmat.
Emiliano Martinez, “Messi” din poartă! A fost în transă la penalty-uri
Argentina a presat în ultimele minute şi a ratat ocazii uriaşe prin Lautaro Martinez. În minutul 120+1, mingea trimisă de Enzo Fernandez a lovit bara, spre disperarea fanilor sud-americani.
Urma punctul culminant. Penalty-urile… Un jurnalist argentinian nu a mai rezistat şi a avut nevoie de îngrijiri medicale, în finalul prelungirilor. Tensiunea, finalul nebun, au fost prea mult de suportat, iar sud-americanul a primit primul ajutor în tribune, fără să mai poată vedea finalul.
La fel ca şi în timpul regulamentar, Argentina a preluat rapid avantajul la punctul cu var. “Messi” a intrat în poartă şi s-a numit Emiliano Martinez, care a scos penalty-urile executate de Van Dijk şi Berghuis. De cealaltă parte, adevăratul Messi şi Paredes au dus “pumele” la două goluri avans.
“Hulitul” Lautaro a dus Argentina în semifinale!
Koopmeiners, Weghorst şi De Jong au înscris pentru olandezi, iar pentru argentinieni a marcat Montiel, dar a ratat Enzo Fernandez. Astfel că soarta calificării era în mâinile lui Lautaro Martinez. Atât de criticat în ultimele meciuri pentru ratările sale.
Lautaro a luat mingea şi l-a executat pe Nooppert, gol care trimite Argentina în semifinale. Un sprint al tuturor jucătorilor care aveau lacrimi în ochi, un strigăt la unison din tribune care a dat startul petrecerii. Ce noapte pentru Argentina.
Fanii au rămas în stadion zeci de minute după meci: “Muchachos, ahora nos volvimos a ilusionar…”
Fanii au dat drumul la fiesta în secunda în care s-au văzut în semifinale. Şi au cântat, alături de jucători, dar şi la zeci de minute când stadionul s-a golit. Au rămas în peluză, 10.000 de argentinieni care strigau: “Muchachos, ahora nos volvimos a ilusionar…”
Ca fan neutru, am trecut printr-un carusel de emoţii. De la masa presei în 120 de minute am trăit apatie, extaz, uimire, furie, dezamăgire şi deseori îmi spuneam “nu se poate”. Dar, de asta iubim fotbalul, pentru că totul se poate.