Patru puncte în două deplasări pentru România, cinci goluri marcate, zero primite. Și totuși, o țară întreagă murmură și se întreabă ce se întâmplă la echipa națională. Ce putem învăța din aceste meciuri jucate în Armenia și apoi în Kazahstan? Întâi haide să vedem clasamentul grupei, ca să avem un punct de plecare.
| Loc | Țară | J | V | E | Î | G | Pct |
| 1 | Muntenegru | 3 | 2 | 1 | 0 | 7:1 | 7 |
| 2 | Polonia | 3 | 2 | 1 | 0 | 7:5 | 7 |
| 3 | România | 3 | 1 | 2 | 0 | 6:1 | 5 |
| 4 | Danemarca | 3 | 1 | 0 | 2 | 3:4 | 3 |
| 5 | Kazahstan | 3 | 0 | 2 | 1 | 2:7 | 2 |
| 6 | Armenia | 3 | 0 | 0 | 3 | 1:8 | 0 |
1. Progresul există
De la meci la meci, tricolorii par să formeze o echipă tot mai închegată. Meciul cu Muntenegru jucat la Cluj pare azi la ani distanță. Ce a făcut Daum? Schimbări treptate, unele curajoase și asumate, altele poate sub presiunea unor factori din fotbalul românesc. Va mai schimba mult, cu siguranță. Dar până acum, pare că știe ce face. Nu va reuși minuni, dar poate-poate va scoate tot ce este mai bun din generația actuală. Exact aceasta era și misiunea lui: să progreseze și să aducă naționala în fotbalul modern.
2. Dăruirea jucătorilor
În urmă cu câțiva ani, nimeni nu își punea problema că lotul național nu ar avea valoare. Jucătorii erau acuzați că se menajează, că nu sunt interesați, dar nu că ar fi lipsiți de talent. Până acum, afirmația poate chiar era valabilă, dar mai ales în Kazahstan am văzut că tricolorii, buni-răi cum sunt ei, sunt capabili de sacrificiu. Și asta nu pentru că au existat accidentări regretabile, ci pentru că au pus osul când a fost cazul, chiar dacă au știut din prima repriză că vor fi tocați și învinețiți de adversari.
3. Nume noi
Christoph Daum a avut curajul să nu îi cheme pe unii ca Torje, Raț sau Sânmărtean, dar și să titularizeze jucători ca Romario Benzar și Răzvan Marin (acesta din urmă și pentru că s-a accidentat Alex Maxim). După doar trei meciuri cu Daum, România are doi noi titulari pentru următorii ani de zile. Poate chiar pilonii unei noi generații de legendă.
4. Calificarea este posibilă
Singurele puncte pe care România le poate regreta până acum sunt cele pierdute cu Muntenegru, o țară cotată cu a patra șansă la calificare, care acum este pe primul loc. Dar tocmai faptul că un outsider domină grupa ne face să avem motive de încredere. Dacă Polonia avea maxim de puncte în acest moment, puteam să ne apucăm iar de rerereconstrucție. Deși neașteptat, egalul tricolorilor în Kazahstan nu este o catastrofă, pe un asemenea teren, cu un asemenea arbitraj. În atare condiții, sunt șanse mari ca și alte naționale să se împiedice pe mocheta stadionului din Astana. Polonia deja a călcat la fel de strâmb acolo.
Apropo de Polonia, marea favorită a tremurat pentru puncte în toate meciurile de până acum. Este dependentă de Robert Lewandowski și sunt toate șansele ca acest lucru să se întoarcă împotriva sa mai devreme sau mai târziu. Armenia, acea Armenie care a luat cinci goluri de la România, a rezistat în condiții mai grele asediului polonez și chiar a fost la un pas de a detona bomba marți seara.
5. Iar a fost „nuntă” și „înmormântare”
După fiecare victorie a naționalei, apar câteva personaje în lumea asta a fotbalului care spun că nu ar trebui să petreacă românii ca la nuntă. Tot ei mai spun că nici nu trebuie să fie o atmosferă de înmormântare la înfrângeri. Apoi vin meciurile. Uneori se termină cu victorii, alteori la egalitate, alteori sunt înfrângeri… și poc, aceleași personaje care dădeau sfaturile fac fie „nuntă” (ridicând în slăvi orice pasă, orice șut), fie „înmormântare” (critici aspre, de multe ori exagerate).
România a avut parte de ambele în doar câteva zile. Mai întâi „nuntă” după victoria cu Armenia, apoi „înmormântare” după egalul din Kazahstan. Un lucru este cert: drumul spre Mondiale continuă, Daum trebuie să deschidă calea, chiar dacă s-ar putea dovedi tot o fundătură la final.